Surpriză! Premiul Nobel pentru Pace pe 2013 a fost câştigat de OIAC

Comitetul Nobel a anunţat că a decernat acest premiu OIAC pentru „vasta sa activitate de eliminare a armelor chimice”.

OIAC nu a primit premiul pentru activitatea sa din Siria, a subliniat preşedintele Comitetului Nobel, Thorbjorn Jagland, relatează CNN. „Ci pentru eforturile sale de lungă durată de eliminare a armelor chimice şi pentru că în prezent suntem aproape de a ne atinge scopul şi de a elimina o întreagă categorie de arme de distrugere în masă. Va fi un moment important în istorie, dacă vom ajunge acolo”, a adăugat el.

• Al doilea vaccin împotriva variolei maimuței, aprobat de OMS
• Chatbotul Google Gemini a primit o funcție de „memorie”

Organizaţia, cu sediul la Haga, a fost înfiinţată în 1997 pentru a pune în aplicare Convenţia privind interzicerea armelor chimice, semnată la 13 ianuarie 1993.

Convenţia privind interzicerea armelor chimice, din 1993, a contribuit la distrugerea a aproximativ 80 la sută din arsenalul chimic la nivel mondial.

Activitatea Organizaţiei se află în centrul atenţiei după ce a fost însărcinată printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU să supervizeze distrugerea, până pe 30 iunie 2014, a impozantului arsenal chimic deţinut de regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad.

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice desfăşoară activităţi în Siria    

Premiul Nobel pentru Pace, acordat vineri Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), a recompensat multe instituţii de la înfiinţarea sa în 1901, cele mai multe distincţii de acest fel revenind Comitetului Internaţional al Crucii Roşii.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii deţine un record, după ce a câştigat ediţiile din 1917, 1944 şi 1963.

În 2001, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a obţinut pentru prima dată acest premiu, împreună cu secretarul său general din perioada respectivă, Kofi Annan.

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi a primit distincţia de două ori, în 1954 şi 1981.

Lista instituţiilor recompensate este prezentată mai jos de AFP:

– 1904: Institutul de drept internaţional

– 1910: Biroul internaţional permanent al păcii

– 1917: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii

– 1938: Oficiul internaţional Nansen pentru refugiaţi

– 1944: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii

– 1947: Friends Service Council (The Quakers, fondat în Marea Britanie) şi American Friends Service Committee (The Quakers, fondat în Statele Unite).

– 1954: Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi

– 1963: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi Liga societăţilor Crucii Roşii

– 1965: Fondul ONU pentru Copii (UNICEF)

– 1969: Organizaţia Internaţională a Muncii

– 1977: Amnesty International

– 1981: Înaltul Comisariat ONU pentru refugiaţi

– 1985: Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear (IPPNW), o organizaţie înfiinţată de americanul Bernard Lown şi sovieticul Evgheni Ceazov

– 1988: Forţele ONU de menţinere a păcii

– 1995: Mişcarea antinucleară Pugwash

– 1997: Campania internaţională pentru interzicerea minelor (ICBL) şi un colectiv de 1.000 de organizaţii umanitare din lume

– 1999: Médecins sans Frontières (MSF)

– 2001: ONU şi secretarul său general Kofi Annan, „pentru activitatea lor în favoarea unei lumi mai bine organizate şi mai paşnice”.

– 2005: Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi directorul său Mohamed ElBaradei (Egipt)

– 2007: Grupul de experţi interguvernamental privind evoluţia climatului (GIEC) şi Al Gore, fost vicepreşedinte al SUA şi autorul documentarului „Un adevăr incomod”

– 2012: Uniunea Europeană

– 2013: Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC),

Sursa: Mediafax